John Carter (2012)

Senzatia cu care am ramas dupa ce am vazut filmul a fost de vechi. Si nu genul acela de vechi pe care il cauti atunci cand gusti un vin bun.  
John Carter e dragut, avem si cateva personaje inedite si o fata frumoasa de aparat, dar cam atat. Filmul cocheteaza cu spatiul si timpul, insa nu reuseste decat sa se arunce pe sine insusi inapoi, in urma cu vreo 15 - 20 de ani. Pentru ca asta e impresia pe care mi-a lasat-o: ca am vazut un film vechi, facut cu multi, multi ani in urma.

Cannes 2012

Avem trei premia(n)ti la Cannes!

The Avengers / Razbunatorii (2012)

De cand nu ati mai vazut un film care sa dea pe dinafara de actiune, si care sa te mai faca sa si razi? The Avengers este cel mai nou care intra in aceasta categorie, cu un urias succes de box-office. Nu numai ca aduna o gramada de eroi - supereroi si semizei - care, in ciuda diferentelor, se unesc pentru un scop comun, ci ne si trateaza cu momente de un comic incontestabil.

Scenariul este clasic si simplu - atat de simplu, ca nici nu mai conteaza, atat timp cat eroii nostri au un motiv sa imparta pumni, gloante si sageti in stanga si-n dreapta. Iar cand nu se lupta pentru binele omenirii, isi fac timp sa se incaiere intre ei si sa isi arunce replici acide.

Trei filme in care mi-ar fi placut sa joc

Am primit de la Aura o leapsa foarte interesanta. Regulile spun ca trebuie sa precizez si cine a fost initiatorul lepsei, insa, cu toate sapaturile, nu am reusit sa aflu de la cine a pornit, legaturile purtandu-ma in cerc, de la unul la altul. Asa ca, daca stiti de la cine a pornit, va rog sa semnalati!

Mai trebuie sa mentionez ca lista mea include nu trei filme in care mi-ar fi placut sa joc, ci trei filme in care mi-ar placea sa fiu personaj.

Intouchables / Invincibilii (2011)

 

*
Sentimentul pe care il ai in timpul filmului isi face simtita prezenta mult timp dupa genericul de final, prelingandu-se pe durata a mai multe zile. Nici nu mai tin minte cand a fost ultima data cand am avut aceasta senzatie persistenta, multipla, dupa vizionarea unui film: impacare, serenitate, bucurie de a trai - toate astea si ceva mai mult ne ofera Intouchables.

Cu un succes zdrobitor la public, Intouchables a depasit 19 milioane de spectatori la nivel international (and keep counting!), plasandu-se pe locul doi in topul celor mai vizionate filme frantuzesti - dupa Bienvenue chez les Ch'tis (2008), surclasand Marea Hoinareala din 1966 cu Louis de Funès - si pe locul trei in Box Office-ul francez (pe locul intai e Titanicul, bineinteles).

We Need to Talk About Kevin / Trebuie sa vorbim despre Kevin (2011)

M-am intrebat, ca alti cativa comentatori de filme, de ce We Need to Talk About Kevin nu a fost prezent la Oscarul de anul acesta. Pentru ca, in opinia mea, ar fi meritat macar o nominalizare, fie pentru regie, fie pentru interpretare.
Am tot amanat sa-l vad, pentru ca stiam in linii mari despre ce este vorba si nu prea-mi doream sa-mi fac rau cu buna stiinta. Dar odata ce apuci sa vezi primele secvente, nu mai clipesti pana la sfarsit. Aceeasi senzatie apasatoare am avut-o citind cartea lui Dorin Lessing, Al cincilea copil, cu care asemanarile sunt numeroase.

Carnage / Doamne... ce macel! (2011)

O comedie in patru acte personaje (filmul chiar este inspirat din piesa de teatru Le Dieu du Carnage de Yasmina Reza) - sau o ciorba care fierbe la foc mic pana da in clocot.

Spuneam despre La vida de los peces ca se petrece ca o "nesfarsita plecare, un ramas-bun interminabil". Ei, in Carnage asistam la aceeasi idee, insa pe alta tema si intinsa la extrem. Intregul film ingramadeste asupra noastra o apasatoare tensiune psihica - dar nu neaparat din cauza dialogurilor din ce in ce mai scaparatoare si amuzante, ci din cauza faptului ca la un moment dat iti vine sa le strigi Da' iesiti odata din casa si terminati cu prostiile!

Take Shelter (2011) - guest-post de Laura Trişcă

Astazi avem un invitat special la rubrica Guest-post, si anume Laura Trişcă de la Cinemateca Trisk. Am descoperit blogul ei din intamplare, navigand pe apele facebook-ului... si am inceput sa citesc. Si am tot citit. Nici nu mi-am dat seama cand am inceput sa-i urmaresc cu regularitate recenziile, devenind un cititor fidel al Cinematecii. Dupa un timp mi-a venit ideea de a-i propune o "vizita" pe la noi, si m-am bucurat foarte mult cand a acceptat.
Pentru ca mana ei de ganduri (asa cum isi caracterizeaza blogul) contine multa sensibilitate, creativitate, talent si mai ales pasiune.
Pentru ca ne inspira.
Si pentru ca, dincolo de bucuria de a gasi un continut de calitate, am avut mai ales placerea de a descoperi un om deosebit.

Draga mea Teo,

Îţi transmit cele mai calde salutări fără a-ţi neglija, desigur, cititorii. M-am bucurat tare mult când m-ai invitat să scriu ceva pentru tine şi te asigur că am făcut-o cu tot dragul. Felicitări pentru munca depusă şi sper ca prea puţinul timp de care dispui să nu-ţi ştirbească din perseverenţa cu care m-ai obişnuit. Felul minunat în care scrii îmi dă serios de gândit, mă determină să scot ce am mai bun la iveală şi îţi mulţumesc pentru asta. Chiar a fost o provocare, să ştii!

Nota IMDB: 7.7 (8 de la mine)
Regia: Jeff Nichols
Cu: Michael Shannon, Jessica Chastain, Katy Mixon

Morala mea: Trebuie să fii cu-adevărat sărac cu duhul pentru a atinge fericirea!

N-aduce anul ce-aduce ceasul, ar zice unii care se fălesc cu pleata albă. Uneori, şi a şaizecea parte dintr-un ceas pare suficientă pentru ca lucrurile s-o ia la vale, pentru ca totul să se schimbe şi nu întotdeauna în sensul bun. O secundă poate apăsa butonul unei maladii incurabile sau poate aşterne o prăpastie între tine şi cei foarte apropiaţi. Iar când bulgărele de zăpadă începe a se rostogoli, încearcă să-l opreşti până nu prinde viteze şi proporţii care să-l facă de nestăvilit. Ideal ar fi să şi poţi face asta!

The Iron Lady (2011)

- 2 premii Oscar
- un premiu Globul de Aur
- 2 premii si 2 nominalizari BAFTA  

Regia: Phyllida Lloyd
Scenariul: Abi Morgan
Distributia: Meryl Streep, Jim Broadbent, Richard E. Grant, Alexandra Roach, Harry Lloyd, Anthony Head
Durata:  105 min
Premiera SUA: 13 ianuarie 2012
Premiera  la noi: 27 aprilie 2012

Premiera filmului The Iron Lady a starnit aprigi controverse, nu neaparat pentru ca, ci mai ales pentru cum a ales sa o portretizeze pe Margaret Thatcher. Cum?  

The Iron Lady are la baza prezentul nu tocmai indulgent cu cea care a fost intaia femeie prim-ministru a Marii Britanii, acum ingreunata de batranete si de amintiri. Filmul se construieste prin flashback-uri, conturand treptat biografia Doamnei de Fier, fiica unui bacan care a reusit sa iasa in evidenta intr-o lume dominata de barbati: prin determinare, tenacitate si inflexibilitate.

Top actori / actrite pe care iti doresti sa-i dai cu capul de pereti de fiecare data cand ii vezi - leapsa criminala

sau o alta varianta ar fi fost "Top actori / actrite care te fac sa te dai cu capul de pereti de fiecare data cand ii vezi"...
A intrat microbul lepsei in lumea cinefila, asa ca dupa leapsa cu cele mai bune filme, initiata de Drd Emil Calinescu, dupa zdrobitoarea de orgolii leapsa lacrimogena pornita de la mine si leapsa religioasa a lui Jovi de la Filme-carti, va arunc inca o provocare: Numiti cate cel putin 10 actori (+ 10 actrite) pe care nu ii suportati, la a caror vedere vi se face parul maciuca, va fac sa va luati o felie de lamaie in gura sau, in general, va fac sa va doriti sa ii dati cu capul de toti peretii cand ii vedeti in vreun film.
Daca puteti si motiva alegerea facuta, e cu atat mai bine.

 Leapsa merge catre veteranii: Laura de la Cinemateca Trisk, Drd Emil Calinescu, Marian de la Filmsinopsis, Jovi de la Filme si Carti, Maria de la Film Cultura Arta, Adina de la Buticul cu filme si carti, Rontziki, Klausen, Richie de pe Marele Ecran, Piratul cinefil; C.L.M. si oricine mai doreste!

ACTORI

Cele mai bune filme religioase - leapsa cinefila

Pentru ca suntem in Saptamana Mare, Jovi de la Filme-carti.ro mi-a aruncat manusa: o noua leapsa cinefila, cu cele mai bune filme religioase.

1. Indubitabil, Jesus of Nazareth (1977) al lui Franco Zeffirelli. Sinonim cu revolutia si cu libertatea noastra spirituala, este filmul pe care il vedeam an de an si care ne impresiona de fiecare data.

La vida de los peces / The Life of fish / Viata pestilor (2010)

La vida de los peces a participat la TIFF 2011 si a obtinut doar reactii pozitive. Dar ca sa poti vedea filmul asta trebuie sa ai rabdare. Si dispozitie. Am citit o fraza a lui Cinesseur extrem de adevarata in legatura cu La vida de los peces: "E nevoie de viață trăită și nu visată sau închipuită pentru a aprecia acest film. E nevoie de experiențe sfâșietoare și de eșecuri asemenea pentru a înțelege că, vorba lui Kafka, și atunci când câștigi, de fapt, pierzi." 

Astazi ar fi implinit 33 de ani... Heath Ledger

Record absolut la Zmeura de Aur: Jack and Jill (al lui Adam Sandler) a luat toate premiile!

Razzies

Cel mai prost film: Jack and Jill

Cel mai prost regizor: Dennis Dugan

Cel mai prost actor: Adam Sandler

Cea mai proasta actrita: Adam Sandler (daca nu ati vazut filmul: Adam Sandler o interpreteaza si pe Jill, sora geamana a lui Jack...)

Prima experienta cinematografica. A lui Emil, studentul-minune (guest post)

Salutari de pe un blog cinefil! :)
Si multumiri lui Teo pentru gazduire.
Sunt Emil Calinescu, blogger. Adresa (virtuala) unde pot fi gasit(si injurat/criticat/laudat) este http://emilstudentulminune.wordpress.com.

Subiectul meu de astazi este legat de prima experienta la cinema. Nu cinematografica, pentru ca filme mai vazusem acasa, ci la cinema. Despre ea am mai scris, pe scurt, intr-o leapsa (http://emilstudentulminune.wordpress.com/2012/02/23/o-noua-leapsa-prima-data/).
Iar aceasta prima experienta este marcata de cateva mari paradoxuri.

Puss in Boots / Motanul incaltat (2011)

Daca va plac pisicile, puteti sa va uitati linistiti la Puss in Boots. Daca nu... nu. Puss in Boots e povestea Motanului Incaltat din Shrek - asa intelesesem. Povestea de fata nu are insa legatura cu aventurile capcaunului verde (doar acelasi regizor, Chris Miller), si nici nu face vreo trimitere la acesta.

Din punct de vedere scenaristic, filmul e un cocktail, adunand elemente si personaje din mai multe povesti: Jack si vrejul de fasole, Alice in Tara Minunilor - cu Humpty Dumpty pe care pe deasupra il mai cheama si Alexander, Contele de Monte Cristo plus o gramada de alte ingrediente cunoscute. Imaginea insa e fantastica, personajele sunt extrem de bine realizate, iar Antonio Banderas face din Puss un erou numai bun de indragit.

Roming (2007)

Roming: un road movie rromanes.
Somali (Jean Constantin) este regele unei mici comunitati tiganesti. Viata lui indestulata este insa umbrita de un secret groaznic, pe care el se straduieste din rasputeri sa il ascunda: nu stie sa fure, nici sa danseze! Asa ca, pentru a reusi sa-si hraneasca familia si micul regat, Somali merge zilnic la fabrica, unde... munceste!!!

Din nefericire pentru el, secretul este descoperit, iar supusii sai il reneaga. Ca napasta sa fie mai crunta, pasarea care pazea focul sacru al tiganilor isi ia zborul si se face nevazuta... Somali este singurul care poate sa o aduca inapoi si sa salveze spiritul stramosesc. In calatoria sa ii intalneste pe Dumnezeu si pe Diavol, iar in cele din urma cu Moartea.

Pushing Daisies / Atingerea vietii (2007 - 2009)

E printre cele mai bune seriale pe care le-am vazut vreodata si are un titlu de te doare capul. Pushing Daisies. Cum naiba? Si in romana e Atingerea vietii. Mda, ceva mai inteligibil.
Scurta lectie de engleza: Dupa cercetari temeinice, aflam ca expresia pushing daisies (completa e to push up the daisies) are acelasi sens cu romanescul a sta cu tarana in gura. Sau, mai explicit, a deveni ingrasamant pentru margarete. Voilà!

Filme la care plangi de sare camasa de pe tine

Pentru ca de la leapsa cu filmele preferate mi-au mai venit cateva idei, m-am decis sa va implic intr-o noua provocare.
Asa ca va invit sa raspundeti la intrebarea: Care au fost filmele care te-au facut sa plangi? Pe bune. (cel putin 5 alegeri!)

Invitatii: Laura de la Cinemateca Trisk, Drd Emil Calinescu, Daniel, Bianca Rus, Marian de la Filmsinopsis, Jovi de la Filme si Carti, Maria de la Film Cultura Arta, Adina de la Buticul cu filme si carti, Rontziki
Klausen, Richie de pe Marele Ecran
si cine se mai simte inspirat.

1. Ultimul film care m-a facut sa plang - dar nu asa, cu o lacrima strecurata in coltul ochiului, ci exact cum am mentionat in titlu, de sa sara camasa de pe mine, a avut premiera prin 2004, dar l-am vazut de-abia acum vreo doua luni. Crash - Povesti din L.A. nu dadea semne ca ar fi din categoria filmelor periculoase. Intr-adevar, tensiune, povesti impresionante, felii de viata - dura, incrancenare, destin, dar... Pana in doua puncte culminante, care mi-au pus capac.

Castigatori Gala Gopo 2012

CEL MAI BUN FILM (LUNGMETRAJ): AURORA (România-Franta-Elvetia-Germania, 2010)
Regia: Cristi Puiu
Producător: Anca Puiu (Mandragora, Parisienne de Production, Bord Cadre Films, Essential Filmproduktion)


Nominalizari:
CRULIC – DRUMUL SPRE DINCOLO (România – Polonia, 2011)
Regia: Anca Damian, Producător: Anca Damian (Aparte Film, Fundacja im. Ferdynanda Magellana)
DIN DRAGOSTE CU CELE MAI BUNE INTENȚII (România – Ungaria, 2011)
Regia: Adrian Sitaru, Producător: Ada Solomon (HiFilm, Cor Leonis Films, 4Proof Film, Movie Partners in Motion)
LOVERBOY (România – Serbia – Franța – Suedia , 2011)
Regia: Cătălin Mitulescu, Producători: Daniel Mitulescu, Cătălin Mitulescu, Marcian Lazăr (Strada Film, The Chimney Pot, Film I Väst)
PERIFERIC (România – Austria, 2010)
Regia: Bogdan George Apetri, Producători: Alexandru Teodorescu, Josef Aichholzer (Saga Film, Aichholzer Filmproduktion)